Sistemul respirator. Sistemul respirator la om


Anatomia[ modificare modificare sursă ] Aerul inspirat se deplasează trecând pe rând prin: Cavitate nazală - sunt căptușite cu mucoasa nazala. Aceasta are o foarte bogata rețea de vase cu rol în încălzirea aerului. Ea produce mucus care umezește aerul și retine particule străine. Faringe - este organul comun sistemului digestiv și sistemului respirator.

Laringe - are în peretele său numeroși mușchi și piese cartilaginoase protectoare.

sistemul respirator

Un cartilaj în forma de frunza epiglota acoperă intrarea substanțelor nutritive, înghițite. În interior, peretele laringelui are niște pliuri musculoase, coardele vocale, care prin vibrare creează sunete. Trahee - conține în peretele său inele cartilaginoase suprapuse care țin mereu deschis.

Bronhii - au țesut cartilaginos. Mucoasa traheei și bronhiilor produce mucus care retine particulele străine, iar cilii prezenți împing corpurile străine spre ieșire, prin mișcarea lor permanenta.

Saci alveolari - sunt extremitățile bronhiolelor care nu au cartilaj, dar au țesut muscular neted. Alveole pulmonare în sistemul respirator de unde oxigenul trece în sânge, apoi în celule. Controlul[ modificare modificare sursă ] De reglarea și controlul funcției respiratorii sunt responsabile două zone ale trunchiului cerebral, și anume medulla oblongata bulbul rahidian și puntea lui Varolio.

Respirația este funcția prin care se asigură continuu și adecvat aportul de oxigen sistemul respirator aerul atmosferic până la nivelul celulelor care îl utilizează și circulația în sens invers a dioxidului de carbon produs de metabolismul celular. Componentele sistemului respirator sunt: căile respiratorii cavitatea nazalăfaringele, laringele, traheeabronhiile și plămânii. Fosele nazale nărilefac legătura între mediul extern și cavitatea nazală mediul internInteriorul cavității nazale este căptușit cu o mucoasă ale cărei secreții sistemul respirator locul mereu umed.

Mucoasa, fiind puternic vascularizată, încălzește aerul inspirat. Mucusul, cât și firele de păr din fosele nazale opresc înaintarea prafului și a altor impurități care se pot afla în aerul inspirat. Faringele este organul în care se încrucișează calea respiratorie cu calea digestivă.

La intrarea în laringe se află un căpăcel numit epiglotăcare, la nevoie, sistemul respirator cavitatea laringelui numită glotă. Laringele este și organul vorbirii, deoarece în interiorul său se află două perechi de pliuri numite coarde vocale. Prin vibrarea coardelor inferioare se produc sunetele.

This dogma has progresively been con­tes­ted once advanced sequencing techniques were able to detect microbial DNA at a pulmonary level even in the lungs of healthy individuals.

Traheea este un tub lung de aproximativ 12cm, menținut deschis datorită inelelor cartilaginoase care intră în structura sa. Spre esofag sistemul respirator, țesutul cartilaginos este înlocuit cu țesut moale, ce ușurează trecerea alimentelor prin esofag.

Sistemul respirator – un alt fel de copac al vietii

Peretele intern al traheii este căptușit cu o mucoasă umedă, ale cărei celule sunt ciliate. Cilii se mișcă de jos în sus, antrenând astfel impuritățile spre exterior.

Lecția 29: Anatomia sistemului respirator

Bronhiile, în număr de două, sunt ramificații ale traheii care pătrund în plămâni. Inelele cartilaginoase ale acestora sunt complete, iar mucoasa lor conține, de asemenea, celule ciliate.

Bronhiile se ramifică în bronhii secundare: două în plămânul stâng, trei în plămânul drept. Plămânii sunt două organe alveolare elastice, de culoare roz, așezate în cutia toracică, deasupra diafragmei.

Plămânul drept este alcătuit din trei lobi, iar plămânul stâng are doar doi lobi, între cei doi plămâni aflându-se inima. În fiecare lob pătrunde câte o bronhie secundară, care se ramifică în tuburi din ce în ce mai mici, numite bronhiole.

Aparatul respirator

Acestea, când ajung să aibă 1mm în diametrunu mai au inele cartilaginoase. Cele mai fine bronhiole se termină cu saci pulmonari, alcătuiți din mici sistemul respirator cu pereții foarte subțiri, numite alveole pulmonare.

Alveola pulmonară este unitatea structurală și funcțională a plămânului. Între sacii pulmonari se află un sistemul respirator conjunctiv elastic.

sistemul respirator

Plămânii nu au mușchi. Suprafața lor este acoperită de două foițe, numite pleure.

  • Sistemul respirator la om
  • Perspective - Sistemul respirator – un alt fel de copac al vietii | stmoriz.ro
  • Neuroendocrine cancer in liver survival rate

Una este lipită de plămân pleura visceralăcealaltă de peretele intern al cavității toracice pleura parietală. Între ele se află o cavitate foarte subțire spațiul pleuralîn care se găsește o peliculă de lichid lichidul pleural. Plămânii sunt foarte bine vascularizați de arterele și venele pulmonare. Arterele pulmonare pătrund în plămâni printr-un loc numit hilse ramifică și însoțesc bronhiile până la sacii pulmonari, sistemul respirator se ramifică în arteriole care se continuă sistemul respirator capilarele.

Acestea se deschid în venule care înconjoară sacii, însoțesc apoi bronhiolele, bronhiile, se unesc în venele pulmonare câte două de fiecare plămân și ies din plămân tot prin hil. Ele se deschid în final, în atriul stâng.

Sistemul respirator

Un plămân este, deci, alcătuit dintr-un mare număr de saci pulmonari. Suprafața acestora este foarte mare datorită alveolelor, a căror suprafață totală atinge m pătrați. Astfel, sângele și aerul se găsesc în contact pe o mare suprafață.

Ele sunt separate doar de pereții foarte subțiri ai alveolelor și ai capilarelor.

Sistemul respirator, microbiomul şi nutriţia – noi frontiere

Fiziologia sistemului respirator[ modificare modificare sursă ovule de helmint Funcționarea sistemului respirator, prin care se asigură respirațiacuprinde, în principal, respirația pulmonară și respirația celulară.

Respirația pulmonară[ modificare modificare sursă ] Această etapă a respirației cuprinde două faze: pătrunderea aerului în plămâni inspirația ; eliminarea aerului din plămâni expirațiacare durează mai mult decât inspirația.

sistemul respirator

Un om adult aflat în repaus execută 16 mișcări respiratorii pe minut ritmul respirator. Acest ritm este mai mare la femeie; el crește în timpul activității musculare, al exercițiilor fizice etc. Respirațiile normale sunt acte reflexe involuntare. Plămânii, neavând mușchiurmează pasiv mișcările cutiei toracice. În timpul inspirației, volumul cutiei toracice crește datorită contracției mușchilor respiratori: diafragma se contractă și coboară, mușchii intercostali trag coastele și sistemul respirator ridică.

Mișcarea coastelor împinge sternul înainte, iar plămânii se umplu cu aer.

În momentul expirației, mușchii se relaxează, iar plămânii își micșorează volumul o dată cu cel al cutiei toracice, eliminând aerul. Inspirația este, deci, faza activă a respirației, iar expirația este faza pasivă. Intrările și ieșirile de aer din sistemul respirator prezintă ventilația pulmonarăcare depinde de frecvența și profunzimea mișcărilor respiratorii.

Acestea pot crește prin antrenament, gimnastică etc. Caracteristicele aerului inspirat sunt diferite de cele ale aerului expirat. Astfel în plămâni, aerul pierde oxigense îmbogățește în dioxid de carbon și vapori de apă. Schimbările de gaze se sistemul respirator la nivelul alveolelor pulmonare, unde sângele și aerul se găsesc în contact pe o mare suprafață.

Dioxidul de carbon din sânge traversează pereții capilarelor și pereții alveolelor, de unde va fi eliminat prin expirație. Oxigenul din aerul ajuns în alveole în urma inspirației traversează pereții acestora, pereții capilarelor și ajunge în sângecare sistemul respirator transportă la organe.

Schimbul de gaze la nivelul pulmonar are loc întotdeauna în acest fel, datorită diferențelor de presiune a acestor gaze în plămâni și sânge. Volumele și capacitățile pulmonare[ modificare modificare sursă ] Volumele și capacitățile pulmonare sunt metoda simplă pentru polygemma 21 ventilației pulmonare, reprezintă înregistrarea volumului aerului deplasat spre interiorul și respectiv exteriorul plămânilor — procedeu numit spirometrie, datorită numelui aparatului utilizat — spirometru.

Există patru volume pulmonare diferite care adunate reprezintă volumul maxim pe care îl poate atinge expansiunea pulmonară.

Se distring doua tipuri celulare, in functie se rolul acestora si morfologie: - alveole de tip I, avand rol structural - alveole de tip II, avand rolul de a secreta surfactant Bariera alveolo-capilara este formata din urmatoarele elemente: - surfactant - peretele alveolar pneumocitele de tip I - membrana bazala a peretelui alveolar - membrana bazala a peretelui capilar - peretele capilar avand epiteliu simplu scumaos Fortele de recul sunt deosebit de importante in fiziologia respiratiei. Astfel de forte sunt reprezentate de: - cutia toracica foita parietala a pleurei - plamanii foita viscerala a pleurei - volumul de repaus elastic al cutiei toracice - volumul de repaus elastic al plamanilor -inegalitatea vidullui pleural la plamanul vertical, clinostatism. Un sistemul respirator indice important este complianta: toracica, pulmonara, statica, dinamica, specifica. Ideea este ca aceasta complianta scade sau creste in diferite patologii scade in boli restrictive si creste in boli obstructive. Toti acesti indici au formule exacte de calcul si sunt deosebit de importanti pentru investigarea funcionarii fiziologice a sistemului respirator.

Volumele Volumul curent VC este volumul de aer inspirat și expirat în timpul respirației normale — ml. Capacitățile Capacitatea pulmonară totală CPT reprezintă volumul de aer cuprins în plămâni la sfârșitul unei inspirații maxime, însumând toate volumele pulmonare menționate.

Capacitatea vitală CV reprezintă volumul de aer ce poate fi scos din plămâni printr-o expirație forțată efectuată după o inspirație maximă. Capacitatea reziduală funcțională CRF reprezintă volumul de aer care rămâne în plămâni la sfârșitul unei expirații de repauz Capacitatea inspiratorie CI reprezintă volumul de aer ce sistemul respirator fi introdus în plămâni printr-o inspirație maximă care începe la sfârșitul unei expirații de repaus.

sistemul respirator